Nicolae Maniu este un excelent desenator care cunoaşte în profunzime tehnica vechilor maeştri ai Renaşterii, trompe-l’oeil-ul şi toate efectele modelării care dau impresia de volum pe o suprafaţă bidimensională. Există în desenul său o forţă, o siguranţă, o măiestrie admirabile. Dar acestor calităţi tehnice li se adaugă o strălucire şi o claritate a culorilor ocru, gri şi bleu ce au uneori transparenţe de acuarelă. Nevoii de perfecţiune a limbajului artistic îi corespunde o viziune umanistă, bazată pe o vastă cultură, în care realul şi imaginarul se împletesc într-o unitate perfectă şi armonioasă. Este vorba despre suprarealism sau despre un realism fantastic cu adânci rezonanţe meditative?

Să ne gândim, de exemplu, la “Omagiu lui Dürer”, una dintre capodoperele sale, în care evocarea trecutului, legătura cu arta Renaşterii se îmbină cu realitatea actuală într-o imagine deschisă către viitor. “Cavalerul Morţii”, celebra gravură a lui Dürer, este înconjurată de o parte de portretul lui Dürer, de cealaltă parte de portretul artistului a cărui mână apare deasupra norilor. Un curcubeu separă registrul superior al tabloului de partea de jos unde se găseşte “Melancolia”, înconjurată de numeroase animale-simbol, peşti şi forme geometrice. Compoziţia urmează regulile clasice ale echilibrului şi simetriei, dar ansamblul are un caracter suprarealist, de vis devenit realitate.